20 December 2010

Ce dacă?

Obișnuiam să mușc pofticioasă din diminețile înzăpezite
Și le iubeam ca pe un soare auriu,
Îmi plăcea să privesc cum îngheață oceanele,
În mine curgând vara prin vene ca o mare.
Mi-aduc aminte, eram copil cu ochi senini
Și nu îmi era frig, nici teamă că ceva s-a întâmplat,
Obișnuiam să zâmbesc și să cad pe gheață,
Să îmi doresc de Crăciun jucării și cine știe ce altceva,
Ningeam plângând, cu lacrimi înghețate,
Iubeam și mi-era dor...de lumi mai bune, lumi mai albe.
Și ce dacă am crescut? Și cei mari mai cad, uneori, pe gheață,
Și cei mari primesc jucării și visează,
Dar doar cei mari care au în suflet doar copilărie.

Lorelei.

Sunt mare și sunt copil.

4 comments:

Banu Theodora said...

Sunt o multime de lucruri copilaresti pe care poate am uitat sa le fac...dar le putem face oricand,atat timp cat copilaria este o stare sufleteasca,oricum pentru mine ea....va ramane.

Monica said...

toti suntem mari si suntem copii:)
e important sa invatam sa simtim si sa pastram asta:)

Flyerboy said...

Bine zis..Si ce daca am crescut?! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne simtim copii, macar in suflet

Anonymous said...

ah ... ce virtute in a fi copil !