Mă copleșesc amintirile, mă înec într-un pahar cu apă, mă rătăcesc în fiecare rând, în fiecare clipă.
Nu înțeleg...nu pot.
Am rămas un singur cuvânt în toamnă.
Am rămas un cântec, un glas, o culoare care nu-și găsește locul într-un pastel abstract.
Ca o regină de alb mă prăbușesc
Pe tabla mea de șah,
Pământul regăsesc.
Am pierdut jocul cu toamna,
Regina ei de negru mi-a dat
Șah mat.
Lorelei.
1 comment:
:)Va veni iar vara.
Hai sa ne lasam sufletul sa moara ca sa-l avem nou la vara!:*
Post a Comment