Desen 16.

E ciudat că am început sa caut

Un cuvânt care nu există

Un sunet care n-a fost inventat niciodată,

Un chip nenăscut încă,

Un fel de fericire pe care nu l-a mai simțit nimeni.

E ciudat să caut în zadar,

Mereu și mereu, cuvinte și sunete

Între grămezile cu pietre

Între zborurile înalte ale unor corbi...

E ciudat...dar uite,

Toamna m-a găsit, deși eu n-am existat niciodată...

Iubirea m-a atins, deși inima mea

Era cândva inexistentă...

Și despre felul acela de fericire...

-Sunt mii de feluri de a fi fericit,

Mi-a spus îngerul șuierând.

-Trebuie doar să înveți să mai privești

Din când în când,

Cum se folosește imaginația.

E felul acela de viață în care înveți

Să privești lumea în neculori,

Să auzi glasuri în nestrigăte,

Să vorbești în necuvinte, în nelitere

Să nu știi nimic.

-Doar să-ți imaginezi.

Lorelei.

Mă semnez doar asa. Pentru tine. Că azi nu prea pot.