15 September 2010

Desen 16.

E ciudat că am început sa caut
Un cuvânt care nu există
Un sunet care n-a fost inventat niciodată,
Un chip nenăscut încă,
Un fel de fericire pe care nu l-a mai simțit nimeni.

E ciudat să caut în zadar,
Mereu și mereu, cuvinte și sunete
Între grămezile cu pietre
Între zborurile înalte ale unor corbi...

E ciudat...dar uite,
Toamna m-a găsit, deși eu n-am existat niciodată...
Iubirea m-a atins, deși inima mea
Era cândva inexistentă...

Și despre felul acela de fericire...
-Sunt mii de feluri de a fi fericit,
Mi-a spus îngerul șuierând.
-Trebuie doar să înveți să mai privești
Din când în când,
Cum se folosește imaginația.

E felul acela de viață în care înveți
Să privești lumea în neculori,
Să auzi glasuri în nestrigăte,
Să vorbești în necuvinte, în nelitere
Să nu știi nimic.

-Doar să-ți imaginezi.

Lorelei.
Mă semnez doar asa. Pentru tine. Că azi nu prea pot.

2 comments:

Monica said...

evident finalul e pt mine:)

genial:)

Flyerboy said...

Superb :X Felicitari