Noi, abia mângâiate de un amurg gri
De septembrie,
Atinse în treacăt de o frunză uitată de timp
Într-un pământ plan,
Ne ascundeam sub o umbrelă
Portocalie.
Şi în clipele acelea rupte în trei
Ne zâmbisem a prietenie.
Ploua cu suflete ascunse în fum,
Ne uda fulgerător fruntea, buzele,
Ne ajungea la gât, la palme,
Şi ne cuprindea bizar de dulce
Într-o îmbrăţişare căutată subtil
Prin buzunare...
Atunci, într-un moment de gânduri puerile,
Ne-am şoptit pe sub căpruiul muribund
Un simplu cântec de leagăn
"Mi-a fost dor..."
Îngeraşului,
Lorelei.
5 comments:
Ultimele trei versuri...geniale:)
exact pt mine au fost scrise:)
Oh,sweetie:*.Cad de dulce!
"Ploua cu suflete ascunse în fum,"
e de-a dreptul genial :)
Intradevar e frumos...nu stiu ce vei face tu...dar eu ...imi voi recupera ingerul poate inca doi si poate pe toti.El o sa fie alaturi de toti ingerii...
Ma bucur mult pentru tine!:*:)
Post a Comment