Obișnuiesc să ascult cum se sparge ploaia de geam, să privesc cum descoasem apusul cu un ac subțire, să înțeleg de ce plutesc prin acorduri imperfecte de toamnă, fără să-mi dau seama că tu te ascunzi în spatele fiecărei amintiri pe care mi-o acordezi în tăcere, făcându-i loc între gândurile mele înaripate...
Deseori, te iubesc.
Așa arătam înainte să te cunosc.
Și așa arătam după ce ți-am lipit dragostea pe inima mea...piatra mea șlefuită...
3 comments:
ce frumos ai scris:)
sa intelegem ca te-ai indragostit?:P
deci te-ai metamorfozat intr-un fluture superb:X prin iubire..
foarte frumos :)
frumos pictezi la inceput de toamna ruginie ....
Post a Comment