29 September 2010

Poem sincer:)

Câteodată, parfumul tău îmi rămâne
Amprentat după îmbrățișare
Și noaptea, când stelele învață să zboare,
Când luna cade otrăvită de dulceața zâmbetului tău,
Când cerul se înmormântează în negură,
Mi se face dor, un dor absurd
De gândurile cu care ai învățat să mă iubești...

Uneori, îmi strâng sufletul la piept
Și încep să plâng, înecată în imaginea ta
Pe care încerc să n-o strivesc între gene,
Râd amar, a nebunie, irelevant
Mă ascund în niște cuvinte furate din noapte
Și te caut...Te găsesc în vise, în clipe întârziate,
Te găsesc sub perna mea, lângă niște cireșe furate pe ascuns,
În texte muribunde, rătăcite în inima mea sperândă.

Chipul meu caută zâmbetul sufletului tău,
Inima mea o ascund în tăcere după o haină colorată,
Aripile mele ascuțite le închid sub fermoar,
Gândurile, mi le închid în poeme, ascultând vocalele
Pe care le regăsesc după o îmbrățișare sublimă.
Îmi tremură sufletul când îți întâlnesc privirea verde,
Mi se zbate inima, gata să sară, când ne întâlnim,
Întâmplător, inevitabil, zâmbetele sincere, ridicările din sprâncene.

Cuvintele tale, foile mele de hârtie pe care scrie ”test de viață”,
Speranța pe care mi-o trimiți culeasă,
Poemele mele, pe care le trăiesc senin,
Sufletul meu, agățat cu dragoste de cer,
Ți le dau ție. Poate o să-ți rămână, așa bizar,
În timp, în suflet. Lumea asta nu mă poate ascunde.

Și astea ți le pun într-un buchet de fluturi.
Pentru că e sincer.

Lorelei.

3 comments:

Ameli said...

Ingerii ca noi,stiu cum sa reinvie cu adevarat!Si asta e ce ne face speciali de celilalti care doar se cred ingeri.Nu stiu ce cred despre ei,dar cu siguranta nu isi traiesc propria viata.Frumos...

Tora ! Tora ! Tora ! said...

Fermecată de cuvintele tale devenite înger, închid un blog lipsit de viață.
Un suflet agățat de cer.

sentiment said...

frumusetea se topeste intr-un inger,dar cat de frumos cuvintele tale se topesc intr-o inima....
superb...