Desen 15

Ne jucam prosteşte la două capete de iubire,

Aruncam între noi raze de lună.

Necuvântând, zâmbeam degeaba,

Zâmbeam, tăceam şi-atât.

Dragostea pe care ţi-o purtam

Ţi-o aruncam pe un fir de lună albăstruie,

Din când în când, spărgeam infernul,

Infernul dintre noi cădea, si-atât.

Dragostea pe care mi-o purtai,

Semăna perfect cu un turcoaz absurd,

Râzând bizar, nebun, ucideai bătăi

Bătăi de inimă, de suflet, şi atât.

Iubirea se învârtea crescând, de la mine,

La tine, în jocul ameţitor ca o leapşă cu suflete,

Înfăţişa cerul care se topea între noi, se topea,

De la mine, la tine, şi-atât.

Lorelei.

(Am plecat demult cu o chitară în spate, cu doruri și vise, spre lumea noastră "de dincolo de negură"...Și am lăsat în urmă un tatuaj și un normal. Ne-am luat de mână cu tot cu nebuniile, absurditățile și imperfectul nostru. Am plecat!...)