10 September 2010

Fapt divers

Azi, îmbrăţişată într-o aromă a zâmbetului tău, te-am cules din lumea mea indigo şi mi te-am lipit de inimă. Mi-a fost dor de tine şi în semn de consolare ţi-am trimis pe o aripă de fluture o şoaptă, o clipă, un zbor. M-ai iubit şi m-ai îmbrăţişat senin cu aripile într-o vreme care ne cunoscuse seninătatea.
Azi, te-am iubit cum am ştiut mai bine, în sunet de vioară perfect, la umbra amintirilor noastre.
A răsărit soarele...

Sufleţelului meu vechi şi zâmbitor,
Lorelei.

5 comments:

Ana Gabriela said...

la sunet de vioara...

frumoasa iubire...

Unknown said...

dragut de tot postul asta :X multumesc ca ma citesti :*

Duduş said...

Prea peerfect...

Unknown said...

foarte sincer si pur... :x

Monica said...

copile, de ce ma chinui?

Imi trezesc atatea simtiri cuvintele tale...