(sweet...heart)

Dacă ai fi crezut în noi, n-ai fi lăsat în urma ta doar o paloare falsă de vânt. Eu, ți-am arătat aripile. Eu, te-am iubit. Eu, te-am cunoscut. Tu n-ai să mă cunoști niciodată, sweetheart.

Nu mai am curajul să te iubesc, totuși. Mă ascund sub un fir de septembrie, mă ascund într-o oglindă neagră, acolo unde am învățat să tac și să ard. Acolo să mă cauți. Dar n-ai să mă mai găsești.

Sweetheart.

Mi-am găsit curajul în glasul tău, m-am înecat în paharul tău cu apă. Mi-am rănit umbra de geamul tău, mi-am tăiat iubirea

în ochii tăi. Mi-am descusut aripile în părul tău, mi-am spart vara în speranța ta.

Și toate degeaba.

Sweetheart.

Desigur, te-am urât mai mult decât te-am iubit. M-ai urât mai mult decât m-ai iubit.

Contează?

Singurul lucru care mai contează acum este că, cel puțin odată, te-am iubit, cel puțin odată, m-ai iubit, cel puțin odată, ne-am iubit. Noi...

Sweetheart.

Ai văzut astăzi turcoazul din ochii mei înstelați?

Ai văzut astăzi lumina cu care te-am iubit?

Lorelei.

Și ea.